Toma necredinciosul!

După noaptea învierii
Când Isus s-a arătat
Ucenicii sar ca arși
Fiindcă toți s-au speriat

"Pace vouă”, zice Domnul
-"iată că am înviat"
Însă nu erau cu toții
Pacea Lui s-o fi luat

Mai târziu când Toma vine
Ucenicii -i dau de știre
Că Isus a înviat
Spuneau ei, plini de uimire

Cum așa? întreabă Toma
Nu am să cred niciodată
Dacă degetul nu-mi pun
În coasta Lui înțepată

Dacă eu nu am să văd
Urma cuielor din palmă
Nicidecum nu am să cred
Zise atunci, el, plin de teamă

Nu întârzie și apare
Scumpul nostru Învățător
Și-l sfădește atunci pe Toma
Fiindcă e neîncrezător

Adu degetul și pune-l
În rana din coasta Mea
Iată urmele de cuie
Poate-acuma vei credea

Atunci Toma îngenunchează
Capul și-l apleacă greu
Și cu lacrimi strigă tare!
Domnul meu! și Dumnezeul meu!

Peste veacuri a rămas
A lui Toma necredintă
Să ne fie învătatură
Pentru-a noastră pocăință. Amin!